O amenajare peisagistică este un proces de proiectare și organizare a spațiilor verzi (curți, terase, grădini), care transformă respectivul spațiu într-unul util, relaxant și care te umple de energie. Un arhitect peisagist îți va construi proiectul respectând patru principii de bază (proporția, ordinea, unitatea și repetiția). Și, pe lângă alegerea plantelor potrivite și combinarea lor într-un stil unic, va trece prin destule etape tehnice, care vin la pachet cu termeni specifici, care par complicați și care pot fi greu de înțeles de către clienții finali.
De aceea, în articolul de astăzi ne-am propus să definim 30 de termeni care au legătură cu amenajările peisagistice, pe care n-ar strica să îi știi. Cu alte cuvinte, am realizat un mic DEX peisagistic, care te ajută să înțelegi mai clar ce se întâmplă în spațiul tău verde și să pui întrebările potrivite persoanei/echipei care îți proiectează grădina.
30 de termeni legați de amenajările peisagistice, pe care trebuie să-i știi:
1. Acoperiș verde/viu = un acoperiș care este parțial sau complet acoperit cu o membrană hidroizolatoare, acoperită de sol și de vegetație.
2. Aerarea solului = a face găuri în solul compactat, cu o furcă, sandale de aerare, un aerator mecanic/electric sau un motocultor, pentru a ajuta rădăcinile plantelor să capteze oxigenul și a permite apei și microorganismelor să ajungă mai ușor la rădăcinile plantelor.
3. Amendamentul solului = adăugarea de materie organică (compost, gunoi de grajd) sau anorganică (ghips, nisip, vermiculit, perlit, pietricele de râu, dolomită) pe sol, pentru a-i îmbunătăți fertilitatea, drenajul, capacitatea de retenție a apei sau de absorbție a nutrienților, umiditatea sau structura.
4. Anuală = o plantă al cărei ciclu de viață durează un an, indiferent de climatul în care crește.
5. Autoînsămânțare = termen folosit pentru a descrie plantele care se înmulțesc prin semințe pe care le scutură/împrăștie pe pământul din jurul lor. Aceste semințe germinează, dezvoltă rădăcini și cresc mari, devenind plante noi.
6. Bianuală = o plantă care își încheie ciclul de viață în 2 ani.
7. Compost = îngrășământ agricol natural, care rezultă în urma descompunerii lente a diferitelor materiale organice, resturi vegetale și animale. Compostul poate fi făcut de oricine, din frunze, crenguțe și resturi alimentare și este „aurul negru” al grădinarilor, grație beneficiilor pe care le aduce în orice spațiu verde.
8. Denumire botanică = numele dat unei plante, folosind terminologia inspirată de limba latină, care a fost dezvoltată de botanistul suedez Carl von Linné/Carolus Linnaeus (considerat părintele taxonomiei moderne), în 1753. Acest nomenclator binomial este sistemul științific de denumire a speciilor de plante și animale și se folosește pentru a elimina riscul de a confunda plantele între ele.
9. Efemeră = o plantă care răsare și dispare relativ rapid, adesea primăvara.
10. Foioase = arbuști sau arbori care rămân fără frunze toamna sau iarna. De exemplu, frasinul (Fraxinus), teiul (Tilia), stejarul (Quercus L.), mesteacănul (Betula pendula), plopul (Populus L.), lămâița (Philadelphus coronarius) sau hortensia de pădure (Hydrangea arborescens).
11. Germinare = creșterea inițială a unui răsad dintr-o sămânță.
12. Fertilizare foliară = aplicarea de îngrășământ lichid direct pe frunzele unei plante (și nu pe sol).
13. Fertilizare radiculară = presărarea de îngrășământ (granular, pudră sau sub formă de peleți) lângă tulpina plantelor, direct pe sol, fără a-l încorpora în acesta. Grădinarii întind – de obicei – o linie de îngrășământ la 10 cm distanță de tulpini, pe ambele părți ale unui rând de plante.
14. Materie organică = materiale non-sintetice (plante descompuse, gunoi de grajd, compost, frunze descompuse) care sunt folosite pentru a îmbunătăți fertilitatea, structura sau alte atribute ale solului.
15. Naturalizare = practica de a împrăștia semințe sau bulbi într-un spațiu verde, într-un mod care pare natural sau – în zona gazonului – în așa fel încât plantele să fie lăsate să se întindă fără limite.
16. Nume comun = numele folosit în anumite cercuri sau zone geografice, pentru a descrie o plantă. Există situații în care plante diferite pot avea același nume comun, de aceea peisagiștii apelează întotdeauna la denumirea botanică.
17. Perenă = plantă care are un ciclu de viață mai lung de doi ani; plantele perene pot muri în timpul iernii și reveni la viață în fiecare primăvară sau pot rămâne veșnic verzi. Exemple: cohoș negru (Actaea racemosa), vineriță (Ajuga „Princess Nadia”), ceapă decorativă/ornamentală (Allium senescens), barba popii (Aruncus „Fairy Hair”), șopârliță (Veronica longifolia), echinaceea (Echinacea purpurea), ruji galbene (Rudbeckia fulgida) sau heuchera (Heuchera L.).
18. Permacultură = o modalitate de proiectare și design, bazată pe imitarea relațiilor sustenabile care există în ecosistemele naturale, care poate fi implementată într-un spațiu verde, într-o gospodărie și în comunitate. Prin permacultură, poți obține o grădină armonioasă și eficientă, care pune preț pe resursele naturale, care implică mai puțin efort și care încurajează auto-suficiența, minimizând impactul asupra mediului înconjurător.
19. pH = scară care, în grădinărit, determină aciditatea sau alcalinitatea solului, compostului și apei. Cu cât valoarea pH-ului este mai mică, cu atât aciditatea este mai mare. Cu cât valoarea pH-ului este mai mare, cu atât alcalinitatea este mai mare. Un pH de 7 este considerat neutru, în cazul solului.
20. Plantă-accent= plantă care este folosită pentru a atrage atenția asupra unei anumite zone dintr-o grădină (o intrare, o zonă acvatică, o statuie, o grupare de plante). O plantă-accent contrastează puternic cu peisajul din jurul ei și cu alte elemente, devenind un punct central de atracție. De exemplu, bambusul sau un arțar japonez pot fi folosite cu succes pe post de plante-accent, într-o grădină japoneză; la fel, o magnolie ar putea atrage toate privirile dacă ar avea la bază plante cărora le priește umbra – crin roșu (Clivia miniata), crinul păcii (Spathiphyllum wallisii), hortensii (Hydrangea macrophylla) sau ghimbir albastru (Dichorisandra thyrsiflora).
21. Plante companion = gruparea anumitor plante într-o grădină, pe baza beneficiilor specifice pe care și le oferă reciproc (atragerea de polenizatori, îndepărtarea paraziților, suport pentru plantele urcătoare). Această practică este comună în agricultura ecologică și în permacultură. Exemple de plante companion: clematitele, lavanda și trandafirii sau fasolea urcătoare, castraveții și porumbul.
22. Rădăcini nude = astfel de rădăcini au plantele (de obicei, trandafirii), arbuștii și arborii care se scot din pământ și se vând fără ghivece sau substrat.
23. Rocărie = o zonă amenajată în mod artificial într-o grădină, care se bazează pe îmbinarea dintre pietre și plante specifice zonei alpine.
24. Scarificare = zgârierea, tăierea sau afectarea ușoară a suprafeței unei semințe, pentru a-i ușura germinarea. Scarificarea se face folosind o bucată de șmirghel sau supunând semințele unui șoc termic (prin introducerea acestora, timp de o secundă, într-un pahar cu apă clocotită, apoi depozitarea lor într-un pahar cu apă la temperatura camerei, timp de 24 de ore).
25. Stratificare = procesul de expunere a semințelor sau bulbilor la temperaturi scăzute, de obicei într-un congelator sau frigider, pentru a imita condițiile exterioare din timpul iernii și a asigura o germinare eficientă, în primăvară.
26. Supraînsămânțare = practică necesară în cazul peluzelor care sunt deteriorate în proporție de sub 40% (zone goale în gazon, iarbă deteriorată, peluză rărită); supraînsămânțarea presupune îndepărtarea resturilor vegetale de pe zonele afectate, completarea cu semințe noi, acoperirea lor cu 0,5-1 cm de nisip/substrat (pentru a le ajuta să germineze), fertilizarea solului și irigarea regulată (până la germinarea semințelor). Cele mai bune anotimpuri pentru supraînsămânțare sunt primăvara și începutul toamnei.
27. Tutori = suporți (în general din lemn) care se bagă în pământ lângă anumite plante, pentru a le ajuta să crească în poziție verticală.
28. Varietate = o versiune a unei plante, care reprezintă forma de adaptare a speciei într-o anumită zonă geografică. De exemplu, două din varietăţile de pin negru/austriac (Pinus nigra) se numesc Pinus nigra var. banatica (pin negru din zona Banatului) şi Pinus nigra var. austriaca (pin negru din Austria).
29. Veșnic verde = plante, arbuști și arbori care nu își pierd frunzele toamna/iarna, rămânând verzi tot timpul anului. Exemple: azalee/rododendron (Rhododendron spp.), salbă japoneză (Euonimus japonicus), pachisandră (Pachysandra „Green Carpet”), saschiu (Vinca major L.), bambus auriu (Phyllostachys aurea), laur englezesc (Prunus laurocerasus Rotundifolia), yucca (Yucca filamentosa L.), leandru (Nerium oleander), pin (Pinus sylvestris „Burghfield”), ienupăr (Juniperus „Willtonii”/„Prince of Wales”, J. squamata „Blue Star”/„Blue Swede”, J. procumbens „Nana”), tisă (Taxus media „Densiformis”/„Hilli”), chiparos (Chamaecyparis pisifera „Sungold”), cedru japonez (Cryptomeria japonica), molid conic (Picea pungens „Glauca Conica”), merișor/cimișir (Buxus sempervirens), dracilă (Berberis thunbergii „Admiration”/„Orange Ice”).
30. Xeriscaping = procesul de amenajare a unui spațiu verde folosind plante rezistente la secetă, pentru conservarea apei.
