În ultimii ani, verile sunt din ce în ce mai călduroase (iar evaporarea este mai intensă), iernile sunt din ce în ce mai scurte (și mai sărace în ninsoare) și e din ce în ce mai important să îți uzi corespunzător spațiul verde. Indiferent de care parte a dezbaterii privind încălzirea globală te plasezi, grădinile nu pot supraviețui fără apă. O stropitoare, un furtun și un sistem de irigații bine pus la punct sunt necesare oricărui spațiu verde sănătos.

Citește articolul nostru de astăzi, pentru a descoperi de ce au plantele din grădina ta nevoie de apă, cât de eficiente sunt sistemele de irigații și când nu este deloc recomandat să-ți uzi florile și gazonul!

Cum folosesc plantele apa?

Apa are o importanță vitală în grădini: reprezintă 85-95% din greutatea plantelor (care folosesc apa mai mult decât orice alt element) și este esențială pentru supraviețuirea acestora. Aceasta este un ingredient-cheie pentru viața vegetală, din mai multe puncte de vedere:

• ajută la germinarea semințelor;
• ajută la menținerea structurii plantelor (creează o presiune constantă în țesuturile vegetale și permite plantei să fie puternică, dar flexibilă în bătaia vântului);
• este necesară pentru fotosinteză (procesul prin care plantele transformă apa și lumina Soarelui în nutrienți, cu ajutorul dioxidului de carbon din aer și a hidrogenului din apă, pentru a se dezvolta);
• este esențială pentru transportarea nutrienților creați prin fotosinteză către celulele vegetale, aceștia fiind dizolvați în apă și călătorind din zonele cu o concentrație mai mică (rădăcinile) spre zonele cu o concentrație mai mare (florile, tulpina, frunzele);
• este necesară pentru transpirație (la fel ca noi, plantele elimină vapori de apă în atmosferă, pentru a răcori spațiul din jurul lor, a păstra o temperatură optimă și a-și proteja celulele; cu cât frunzele transpiră mai mult, cu atât planta trebuie să absoarbă mai multă apă din sol, prin rădăcini);
• creează habitate acvatice pentru numeroase plante.

Importanța apei în spațiul tău verde

Clima trece printr-o schimbare accelerată peste tot pe planetă, iar România nu face excepție. Așa am ajuns ca, în 2021, să avem parte de cel mai lung val de căldură din istoria țării (15 zile consecutive cu peste 35^o C, în V și SE țării). Această schimbare a climei vine la pachet cu secetă, caniculă, dar și precipitații extreme, și inundații. Iar plantele au de suferit. De aceea a colecta apa de ploaie și a o refolosi la udatul spațiului tău verde nu e deloc o idee rea! Orice peisagist pasionat de protecția mediului știe că apa este o resursă limitată. Dar, mai mult decât atât, apa de ploaie este mai sănătoasă pentru plante decât cea de la robinet: are un pH mai mic și nu conține mineralele din apa dură, care pot afecta cantitatea de nutrienți.

Odată ce înțelegi rolul vital al apei în ciclul de viață al plantelor din grădina ta, trebuie să te asiguri că iei măsurile necesare, pentru un aport corespunzător de H₂O. Toate plantele pot suferi, la un moment dat, de lipsa apei. Aceasta le poate fi fatală sau le poate încetini semnificativ creșterea, afectându-le rezistența la patogeni și dăunători. Prea puțină apă înseamnă frunze maronii, creștere stagnată și moartea respectivei plante. În afara plantelor acvatice, prea multă apă înseamnă rădăcini ude constant și lipsa accesului la oxigenul necesar vieții.

Un alt element important este solul. Într-un peisaj urban, solul are adesea o structură mai puțin densă decât în mediile naturale. O grosime mare a substratului înseamnă mai mulți pori prin care plantele pot absorbi apa. O grădină înconjurată de asfalt și beton crește temperatura internă a solului și limitează dezvoltarea microorganismelor și nutrienților din pământ.

Cum să-ți uzi grădina

Ce sistem de udare trebuie să implementezi, pentru a avea o grădină sănătoasă și un spațiu verde frumos foc? Ar fi ușor dacă am putea spune „Grădina ta are nevoie de X apă, în Y zile” și gata! Dar nimeni nu te poate învăța cum să uzi fiecare plantă dintr-o grădină, în orice climat sau regiune geografică. Un spațiu verde primește un aport de H₂O corespunzător printr-o combinație de elemente: un sistem inteligent pentru irigații (care include programator, senzori de ploaie, bandă de picurare și aspersoare), metode tradiționale de stropire (un furtun de grădină și clasica stropitoare), cunoașterea tipului de sol pe care îl ai în curte, colectarea și folosirea apei de ploaie (dacă este posibil) și atenția acordată fiecărui tip de plantă (pentru a determina frecvența de udare și cantitatea necesară).

Nu toate plantele au aceleași nevoi, când vine vorba despre apă. De aceea, peisagiștii le plantează organizat, în secțiuni cu un aport acvatic similar. Un sistem de irigații va menține eficient umezeala în sol; dar, când apare seceta, nu va face față. Verifică-ți periodic plantele și vezi ce-ți transmite aspectul lor. Sunt ofilite sau vârfurile frunzelor au devenit maronii? S-ar putea să le fie sete. Evident, varianta cea mai simplă și mai eficientă este să apelezi la o firmă de peisagistică specializată, pentru întreținerea constantă a grădinii tale.

Sfaturi generale, pentru udarea grădinii tale:

• Ai apelat recent la o firmă de amenajări peisagistice, pentru a-ți amenaja grădina? Atunci plantele tale au nevoie de mai multă apă, la început. Conservă apa cu ajutorul mulciului (din mușchi, scoarță decorativă, paie, rumeguș, ace de pin, compost sau frunze uscate).
• Nu stropi plantele pe frunze, ci la rădăcină – mai ales în cazul celor care pot fi afectate de fungi, ca trandafirii, liliacul sau bujorii.
• O grădină ornamentală are nevoie de 2,5 cm de apă/săptămână. În cazul unei clime aride, cu umiditate scăzută, apa se evaporă mai rapid, deci cantitatea se poate dubla. Invers, într-un climat mai rece, udarea va fi minimală.
• Cu excepția plantărilor recente, trebuie să aștepți ca solul să se usuce complet, înainte de a-ți uda plantele din grădină. Astfel vei evita mucegăirea rădăcinilor. Rădăcinile vegetale trebuie să respire, deci prea multe udări succesive vor face mai mult rău, decât bine.
• Majoritatea solurilor sănătoase au nevoie de o udare serioasă, nu de mai multe udări mici. Asta încurajează rădăcinile să se dezvolte frumos și în adâncime, nu să aștepte următoarea gură de apă, la suprafața solului.
• Nu încerca să uzi toate plantele de grădină într-o singură zi: fă asta pe zone și folosește mulci, pentru a reduce pierderea apei.
• Dacă solul este extrem de uscat și folosești o stropitoare/un furtun, adaugă puțină apă, treci la următoarea plantă și continuă tot așa până la capăt, revenind apoi la prima plantă (așa te asiguri că pământul a absorbit cantitatea necesară).
• Nu adăuga îngrășământ la tulpina plantelor deshidratate (sfat valabil și în cazul gazonului): udă-le mai întâi!
• Nu-ți iriga grădina în miezul zilei, ci dimineața (înainte de ora 09:00) sau seara (după ora 18:00), când soarele nu e sus pe cer.
• Vara, o ploaie serioasă nu va rezolva de la sine problema apei în grădina ta, mai ales dacă afară e caniculă. Majoritatea apei de ploaie se va evapora sau se va scurge pe solul uscat. Doar dacă plouă seara, apa are șanse mai mari să pătrundă în sol. Iar dacă îți uzi grădina înainte sau după această ploaie, pământul va capta și mai multă apă.
• Irigațiile clasice nu pot fi folosite în cazul arborilor și arbuștilor: jumătate din cantitatea de lichid se va evapora și apa va penetra doar primii centimetri de sol (ajutând doar iarba și florile din zonă), iar sistemul poate produce compactarea solului. Arborii și arbuștii au nevoie de udare în profunzime – aceasta promovează dezvoltarea radiculară și îi ajută să fie rezistenți la secetă. Folosește saci de udare sau tuburi de aerare, plantate în zona rădăcinilor arborilor, pentru a-i uda cum trebuie. În funcție de anotimp, solul din jurul arborilor tineri sau nou plantați trebuie menținut umed, cu ajutorul mulciului.
• Florile se udă la fel ca arborii și arbuștii, deci nu le uda des și puțin.
• Zonele cu gazon au nevoie de un sistem de irigații profesionist, iar udarea nu trebuie să se facă des și puțin, ci rar și mult. Pentru a penetra primii 10-15 cm de sol (cât e necesar, pentru un gazon sănătos), este nevoie de 2,5 cm de apă. Dacă setezi aspersoarele pentru udarea în timpul zilei, gazonul tău va fi răcorit în zilele caniculare de vară (dar multă apă se va evapora și, dacă drenajul e deficitar, bălțile rămase pe iarbă o vor arde). Nici a-ți uda gazonul seara/noaptea nu e ideal: iarba este oricum umedă (o ajută roua), iar umezeala în exces poate agrava bolile gazonului. După-amiaza sau dimineața devreme sunt perioadele optime, pentru irigație, în acest caz.
• Un sistem de irigații nu trebuie doar montat și gata, uiți de el! Acesta trebuie golit la sfârșitul toamnei și umplut în primăvară, pentru a nu îngheța apa în instalație. În martie, pompele se reglează și se reprogramează, filtrele și duzele aspersoarelor se curăță, unghiurile de aspersie se reglează (în funcție de vegetație), apelând la o echipă specializată în irigații și amenajări de spații verzi – ca a noastră.

O amenajare peisagistică este un proces de proiectare și organizare a spațiilor verzi (curți, terase, grădini), care transformă respectivul spațiu într-unul util, relaxant și care te umple de energie. Un arhitect peisagist îți va construi proiectul respectând patru principii de bază (proporția, ordinea, unitatea și repetiția). Și, pe lângă alegerea plantelor potrivite și combinarea lor într-un stil unic, va trece prin destule etape tehnice, care vin la pachet cu termeni specifici, care par complicați și care pot fi greu de înțeles de către clienții finali.

De aceea, în articolul de astăzi ne-am propus să definim 30 de termeni care au legătură cu amenajările peisagistice, pe care n-ar strica să îi știi. Cu alte cuvinte, am realizat un mic DEX peisagistic, care te ajută să înțelegi mai clar ce se întâmplă în spațiul tău verde și să pui întrebările potrivite persoanei/echipei care îți proiectează grădina.

30 de termeni legați de amenajările peisagistice, pe care trebuie să-i știi:

1. Acoperiș verde/viu = un acoperiș care este parțial sau complet acoperit cu o membrană hidroizolatoare, acoperită de sol și de vegetație.

2. Aerarea solului = a face găuri în solul compactat, cu o furcă, sandale de aerare, un aerator mecanic/electric sau un motocultor, pentru a ajuta rădăcinile plantelor să capteze oxigenul și a permite apei și microorganismelor să ajungă mai ușor la rădăcinile plantelor.

3. Amendamentul solului = adăugarea de materie organică (compost, gunoi de grajd) sau anorganică (ghips, nisip, vermiculit, perlit, pietricele de râu, dolomită) pe sol, pentru a-i îmbunătăți fertilitatea, drenajul, capacitatea de retenție a apei sau de absorbție a nutrienților, umiditatea sau structura.

4. Anuală = o plantă al cărei ciclu de viață durează un an, indiferent de climatul în care crește.

5. Autoînsămânțare = termen folosit pentru a descrie plantele care se înmulțesc prin semințe pe care le scutură/împrăștie pe pământul din jurul lor. Aceste semințe germinează, dezvoltă rădăcini și cresc mari, devenind plante noi.

6. Bianuală = o plantă care își încheie ciclul de viață în 2 ani.

7. Compost = îngrășământ agricol natural, care rezultă în urma descompunerii lente a diferitelor materiale organice, resturi vegetale și animale. Compostul poate fi făcut de oricine, din frunze, crenguțe și resturi alimentare și este „aurul negru” al grădinarilor, grație beneficiilor pe care le aduce în orice spațiu verde.

8. Denumire botanică = numele dat unei plante, folosind terminologia inspirată de limba latină, care a fost dezvoltată de botanistul suedez Carl von Linné/Carolus Linnaeus (considerat părintele taxonomiei moderne), în 1753. Acest nomenclator binomial este sistemul științific de denumire a speciilor de plante și animale și se folosește pentru a elimina riscul de a confunda plantele între ele.

9. Efemeră = o plantă care răsare și dispare relativ rapid, adesea primăvara.

10. Foioase = arbuști sau arbori care rămân fără frunze toamna sau iarna. De exemplu, frasinul (Fraxinus), teiul (Tilia), stejarul (Quercus L.), mesteacănul (Betula pendula), plopul (Populus L.), lămâița (Philadelphus coronarius) sau hortensia de pădure (Hydrangea arborescens).

11. Germinare = creșterea inițială a unui răsad dintr-o sămânță.

12. Fertilizare foliară = aplicarea de îngrășământ lichid direct pe frunzele unei plante (și nu pe sol).

13. Fertilizare radiculară = presărarea de îngrășământ (granular, pudră sau sub formă de peleți) lângă tulpina plantelor, direct pe sol, fără a-l încorpora în acesta. Grădinarii întind – de obicei – o linie de îngrășământ la 10 cm distanță de tulpini, pe ambele părți ale unui rând de plante.

14. Materie organică = materiale non-sintetice (plante descompuse, gunoi de grajd, compost, frunze descompuse) care sunt folosite pentru a îmbunătăți fertilitatea, structura sau alte atribute ale solului.

15. Naturalizare = practica de a împrăștia semințe sau bulbi într-un spațiu verde, într-un mod care pare natural sau – în zona gazonului – în așa fel încât plantele să fie lăsate să se întindă fără limite.

16. Nume comun = numele folosit în anumite cercuri sau zone geografice, pentru a descrie o plantă. Există situații în care plante diferite pot avea același nume comun, de aceea peisagiștii apelează întotdeauna la denumirea botanică.

17. Perenă = plantă care are un ciclu de viață mai lung de doi ani; plantele perene pot muri în timpul iernii și reveni la viață în fiecare primăvară sau pot rămâne veșnic verzi. Exemple: cohoș negru (Actaea racemosa), vineriță (Ajuga „Princess Nadia”), ceapă decorativă/ornamentală (Allium senescens), barba popii (Aruncus „Fairy Hair”), șopârliță (Veronica longifolia), echinaceea (Echinacea purpurea), ruji galbene (Rudbeckia fulgida) sau heuchera (Heuchera L.).

18. Permacultură = o modalitate de proiectare și design, bazată pe imitarea relațiilor sustenabile care există în ecosistemele naturale, care poate fi implementată într-un spațiu verde, într-o gospodărie și în comunitate. Prin permacultură, poți obține o grădină armonioasă și eficientă, care pune preț pe resursele naturale, care implică mai puțin efort și care încurajează auto-suficiența, minimizând impactul asupra mediului înconjurător.

19. pH = scară care, în grădinărit, determină aciditatea sau alcalinitatea solului, compostului și apei. Cu cât valoarea pH-ului este mai mică, cu atât aciditatea este mai mare. Cu cât valoarea pH-ului este mai mare, cu atât alcalinitatea este mai mare. Un pH de 7 este considerat neutru, în cazul solului.

20. Plantă-accent= plantă care este folosită pentru a atrage atenția asupra unei anumite zone dintr-o grădină (o intrare, o zonă acvatică, o statuie, o grupare de plante). O plantă-accent contrastează puternic cu peisajul din jurul ei și cu alte elemente, devenind un punct central de atracție. De exemplu, bambusul sau un arțar japonez pot fi folosite cu succes pe post de plante-accent, într-o grădină japoneză; la fel, o magnolie ar putea atrage toate privirile dacă ar avea la bază plante cărora le priește umbra – crin roșu (Clivia miniata), crinul păcii (Spathiphyllum wallisii), hortensii (Hydrangea macrophylla) sau ghimbir albastru (Dichorisandra thyrsiflora).

21. Plante companion = gruparea anumitor plante într-o grădină, pe baza beneficiilor specifice pe care și le oferă reciproc (atragerea de polenizatori, îndepărtarea paraziților, suport pentru plantele urcătoare). Această practică este comună în agricultura ecologică și în permacultură. Exemple de plante companion: clematitele, lavanda și trandafirii sau fasolea urcătoare, castraveții și porumbul.

22. Rădăcini nude = astfel de rădăcini au plantele (de obicei, trandafirii), arbuștii și arborii care se scot din pământ și se vând fără ghivece sau substrat.

23. Rocărie = o zonă amenajată în mod artificial într-o grădină, care se bazează pe îmbinarea dintre pietre și plante specifice zonei alpine.

24. Scarificare = zgârierea, tăierea sau afectarea ușoară a suprafeței unei semințe, pentru a-i ușura germinarea. Scarificarea se face folosind o bucată de șmirghel sau supunând semințele unui șoc termic (prin introducerea acestora, timp de o secundă, într-un pahar cu apă clocotită, apoi depozitarea lor într-un pahar cu apă la temperatura camerei, timp de 24 de ore).

25. Stratificare = procesul de expunere a semințelor sau bulbilor la temperaturi scăzute, de obicei într-un congelator sau frigider, pentru a imita condițiile exterioare din timpul iernii și a asigura o germinare eficientă, în primăvară.

26. Supraînsămânțare = practică necesară în cazul peluzelor care sunt deteriorate în proporție de sub 40% (zone goale în gazon, iarbă deteriorată, peluză rărită); supraînsămânțarea presupune îndepărtarea resturilor vegetale de pe zonele afectate, completarea cu semințe noi, acoperirea lor cu 0,5-1 cm de nisip/substrat (pentru a le ajuta să germineze), fertilizarea solului și irigarea regulată (până la germinarea semințelor). Cele mai bune anotimpuri pentru supraînsămânțare sunt primăvara și începutul toamnei.

27. Tutori = suporți (în general din lemn) care se bagă în pământ lângă anumite plante, pentru a le ajuta să crească în poziție verticală.

28. Varietate = o versiune a unei plante, care reprezintă forma de adaptare a speciei într-o anumită zonă geografică. De exemplu, două din varietăţile de pin negru/austriac (Pinus nigra) se numesc Pinus nigra var. banatica (pin negru din zona Banatului) şi Pinus nigra var. austriaca (pin negru din Austria).

29. Veșnic verde = plante, arbuști și arbori care nu își pierd frunzele toamna/iarna, rămânând verzi tot timpul anului. Exemple: azalee/rododendron (Rhododendron spp.), salbă japoneză (Euonimus japonicus), pachisandră (Pachysandra „Green Carpet”), saschiu (Vinca major L.), bambus auriu (Phyllostachys aurea), laur englezesc (Prunus laurocerasus Rotundifolia), yucca (Yucca filamentosa L.), leandru (Nerium oleander), pin (Pinus sylvestris „Burghfield”), ienupăr (Juniperus „Willtonii”/„Prince of Wales”,  J. squamata „Blue Star”/„Blue Swede”, J. procumbens „Nana”), tisă (Taxus media „Densiformis”/„Hilli”), chiparos (Chamaecyparis pisifera „Sungold”), cedru japonez (Cryptomeria japonica), molid conic (Picea pungens „Glauca Conica”), merișor/cimișir (Buxus sempervirens), dracilă (Berberis thunbergii „Admiration”/„Orange Ice”).

30. Xeriscaping = procesul de amenajare a unui spațiu verde folosind plante rezistente la secetă, pentru conservarea apei.

În ultimii 4 ani, orice pasionat de plante de apartament sigur s-a trezit exclamând tot mai des „Uite un Ficus lyrata!”, în timp ce vedea un film sau un serial în care era integrată această plantă tropicală cu frunze ovale, mari și lucioase. Noi clar am făcut-o!

Falsul smochin/smochinul liră (cum i se mai spune) este pe val nu doar în poveștile cinematografice, ci și în lumea amenajărilor interioare, fiind recomandat în revistele și pe blogurile de design interior. Și este un must-have pentru orice pasionat de plante decorative și de social media (Ficus lyrata e omniprezent și pe Pinterest, și pe Instagram). Dacă vrei să afli mai multe despre îngrijirea, înmulțirea și istoria acestei plante cu aspect arborescent, citește articolul de față!

De ce e Ficus lyrata atât de populară?

Prevalența plantelor de interior seamănă cu cea a muzicii pop: în fiecare decadă, apar vedete noi, omniprezente în topuri. Generațiile trecute au suspinat după violetele de Parma/africane (Saintpaulia ionantha), voalul miresei (Chlorophytum comosum) sau palmierul pitic (Chamaedorea elengans), dar diva pop a apartamentelor urbane este Ficus lyrata – care e cu totul altceva decât ficusul mamelor/bunicilor noastre.

Dar de ce este o plantă atât de populară? Pur și simplu, pentru că arată bine în orice cadru! Ficus lyrata face un statement: este sculpturală, are o tulpină subțire și frunze care creează un spațiu negativ impecabil și atrag toate privirile. Amplasată într-un ghiveci frumos, arată perfectă în orice colț de cameră. În plus, Ficus lyrata are personalitate: e simplă, pare preistorică și modernă în același timp, aduce individualitate și impact dramatic în orice spațiu (și în interioarele moderne, și în cele granny chic) și arată din ce în ce mai bine, pe măsură ce crește. Acest aspect de nota 10 a făcut planta populară în social media, ceea ce i-a crescut masiv vizibilitatea și a făcut-o omniprezentă în cultura pop contemporană.

Îmbrățișată plenar de influenceri și designeri interiori, Ficus lyrata este share-uită online, dă bine în orice poză și a apărut chiar și în câteva reclame de la Super Bowl. Iar noi am descoperit-o, din 2019 încoace, în nu mai puțin de 6 filme („The Old Guard”, „I Care A Lot”, „Promising Young Woman”, „All the Old Knives”, „Respect”, „The Unbearable Weight of Massive Talent”) și 11 seriale („Ozark”, „Yellowjackets”, „Severance”, „The Dropout”, „Euphoria”, „The First Lady”, „The Man Who Fell to Earth”, „Anatomy of a Scandal”, „The Handmaid’s Tale”, „You” și recent lansatul „Wednesday”). O poți admira și tu în toată splendoarea, în capturi de ecran relevante, aici!

5 sfaturi de îngrijire, pentru Ficus lyrata

Originar din Africa de Vest (și membru al familiei Moraceae), smochinul liră este un arbore robust, care crește în pădurile tropicale umede, are frunze de până la 45 cm lungime, produce smochine verzi și este uriaș! În natură, atinge dimensiuni considerabile (12-15 m înălțime), iar în ghiveci ajunge la 2-3 m.

Deși se spune că este greu de îngrijit, poți crește Ficus lyrata cu succes în apartament (unde nu va face fructe), dacă ai în vedere următoarele 5 sfaturi de îngrijire:

1. Lumina și amplasarea. Orice plantă are nevoie de lumină pentru a crește, dar Ficus lyrata trebuie amplasat în lumină solară indirectă. Pune ghiveciul lângă o fereastră cu draperii/jaluzele, pentru a fi parțial umbrită. Odată ce frunzele plantei încep să se întindă spre soare, rotește-o invers – așa va crește dreptă și înaltă (în plus, frunzele care nu sunt atinse de lumină cad). Dar nu-i schimba locul – nu-i place să fie mutată frecvent.
2. Udarea în exces strică, așa că toarnă apă în ghiveci doar când substratul este uscat în profunzime (dacă bagi un deget în pământ și simți umezeală, mai așteaptă). Ca idee, se udă săptămânal (în aprilie-septembrie) și la 10-15 zile (toamna și iarna). Folosește apă la temperatura camerei și nu o uda în exces – îi vor cădea frunzele și rădăcina va putrezi.
3. Temperatura ideală în care trebuie ținută este de 15-29^o C, departe de ventilatoare, aer condiționat și curent.
4. Substratul și îngrășământul. Platează falsul smochin într-un ghiveci bine drenat (folosește pietre, scoarță sau perlit) și folosește un substrat bogat în turbă. Poți ajuta planta cu îngrășământ pentru plante decorative, de 1-2 ori/an (primăvara și vara, turnat în apa de udat), dar cumpără unul bio, cât mai sărac în chimicale (ficusul e sensibil, de fel, la substanțele chimice).
5. Curățarea, transplantarea și înmulțirea. Șterge lunar frunzele cu o cârpă curată umedă, pentru a-l scăpa de praf, a-i reda aspectul lucios și a ajuta frunzele să absoarbă cum trebuie lumina solară. Dacă vrei să-i corectezi coroana, taie frunzele din vârf primăvara. Când vezi că Ficus lyrata a crescut prea mare (cam o dată/an), mută planta într-un ghiveci mai mare, pentru ca rădăcinile să aibă loc să se dezvolte sănătos. Dacă vrei să-l înmulțești, taie tulpina din vârf (numără 3 noduri și taie dedesubt) și pune-o în apă caldă, pentru a opri curgerea latexului din ea; apoi pune-o în apă și, când îi apar rădăcini, replanteaz-o.

BONUS: Dacă observi că frunzele cad/se îngălbenesc sau le apar pete maronii în exces, înseamnă că ai udat planta de Ficus lyrata prea puțin, prea mult, ca a stat în frig sau că spațiul în care ții ghiveciul nu e suficient de aerisit și de umed. Poți stropi zona adiacentă plantei (nu direct pe frunze!) sau amplasa în cameră un umidificator, pentru a crește umiditatea până la un nivel de 30-65%.

Noul an a început, deci acum e momentul perfect pentru a scrie un articol de blog despre tendințele legate de amenajarea grădinilor, plantele alese, stilurile peisagistice și de design care vor influența felul în care amenajăm spațiile exterioare, în 2023.

Cum vor arăta grădinile noastre în noul an? La fel ca plantele, tendințele legate de amenajarea grădinilor se dezvoltă greu și, odată apărute, nu scapi așa ușor de ele! De aceea, experții în domeniu spun că trend-urile peisagistice din 2023 (influențate de societatea și cultura contemporane) se vor împleti cu cele perene din domeniu. Iar rezultatul va fi că grădinile vor deveni un adevărat sanctuar sustenabil, din care poți culege buchete cu flori colorate, pentru a-ți decora casa, în care te poți conecta cu natura sau te poți simți ca într-o vacanță pe meleaguri mediteraneene ori marocane.

Pandemia a influențat amenajările spațiilor verzi

În contextul pandemiei COVID-19, al schimbărilor climatice și al nesiguranței apropo de viitor, în 2022 foarte multe persoane și-au (re)amenajat spațiile verzi. Lumea s-a orientat spre permacultură (grădini sustenabile, care combină florile și legumele, elimină pesticidele chimice din peisaj și se axează pe crearea de ecosisteme cât mai naturale), grădini mici (de balcon) sau ușor de întreținut (pline de plante veșnic verzi) și spații care dau gazonul infinit pe zone de relaxare și pergole.

În timpul pandemiei, majoritatea dintre noi am stat mai mult timp acasă și ne-am dorit grădini mai confortabile. În 2023, lumea își maximează și își personalizează spațiile exterioare. Această personalizare a spațiului verde nu se referă neapărat la atribute de design la modă, ci la crearea unei grădini care ne oferă o conexiune multiplă – cu natura și mediul înconjurător (un loc plin de plante, insecte și păsări), cu familia și prietenii (un spațiu frumos și funcțional, pentru petrecerea timpului liber), cu noi înșine (un sanctuar pentru relaxare totală).

6 tendințe în domeniul amenajărilor peisagistice, în 2023:

1. GRĂDINI SANCTUAR. Ne înconjurăm de plante pentru valoarea lor terapeutică și starea de bine pe care ne-o conferă. Sănătatea psihică și fizică sunt la cote maxime în aer liber, iar termenul aflat pe buzele tuturor este „biofilia” (instinctul înnăscut a oamenilor de a fi atrași și de a interacționa cu natura, plantele și animalele). De aceea, în 2023, grădinile devin spații sanctuar, mici raiuri personale, în care ne distrăm alături de cei dragi, lucrăm pe laptop, citim o carte, ne cultivăm propriile legume, ne odihnim, medităm și ne relaxăm. Indiferent de mărimea spațiului tău verde, important este să știi ce vrei să faci în el, pentru a-l putea amenaja corespunzător.

Pentru o grădină cu efect calmant, încorporează o sursă de apă, o paletă de culori odihnitoare și zone protejate (în care te poți retrage); în acest caz, importante sunt formele și texturile, nu culorile, deci alege multe plante verzi (verdele e o culoare extrem de relaxantă), cu frunze tactice și impresionante. Dacă vrei o grădină în care să te conectezi cu lumea naturală, optează pentru un design naturalistic (foto), în care incluzi multe plante locale, care atrag insecte polenizatoare și păsări, sprijinind biodiversitatea. La final, vei obține o estetică ușor sălbatică, nefinisată perfect, dar de efect.

Dacă vrei o grădină în care să te izolezi de lumea largă (și de vecini), folosește ecrane decorative (din metal, cu modele botanice, de exemplu), arbori impunători, garduri vii dese și înalte, ghivece care atârnă, pergole și jardiniere cu suport pentru plantele agățătoare. Dacă dispui de spațiu limitat și vrei o sursă rapidă de purificare a aerului, creează-ți o grădină verticală, în care rădăcinile plantelor sunt ancorate într-o structură atașată de un perete. Dacă vrei o grădină care să te înveselească, umple-o de combinații de colori vii, ca atunci când pășești în ea să te simți ca atunci când deschideai – în copilărie – o cutie nouă de creioane colorate! Aceleași combinații de culori trebuie repetate în mai multe zone din grădină (pentru coeziune) și nu uita că și ghivecele, jardinierele și mobilierul pot constitui pete de culoare.

2. GRĂDINI SUSTENABILE. Natura este la putere și în 2023, prin urmare amenajările peisagistice vor folosi materiale sustenabile și reciclate (cât mai puțin plastic și cât mai mult cauciuc, lemn și carton), îngrășământ organic și vor reduce insecticidele. Peisagiștii pot profita de anotimpurile mai lungi și vor alege plante care s-au adoptat la noile temperaturi.  În același spirit organic, grădinile vor include plante ușor de îngrijit, zone cu legume (în paturi supraînălțate sau jardiniere mai mari), trifoi și dale înierbate (în locul gazonului, pavajului și a teraselor care acoperă complet solul).

Plantele rezistente la secetă (cele cu frunze gri-verzi) vor fi omniprezente: salvie rusească (Perovskia atriplicifolia), rozmarin (Salvia rosmarinus), lemnul Maicii Domnului (Santolina chamaecyparissus L.), verbenă/urzicuță (Verbena spp.), dumbăț (Teucrium chamaedrys), mirt (Myrtus communis),  hebe (Hebe pinguifolia „Sutherlandii”), tritoma (Kniphofia „Rocket’s Red Glare”/„Red Hot Poker”), crin australian/planta cangur (Anigozanthos spp.), coroana lui Hristos (Euphorbia milii), măciuca ciobanului (Echinops bannaticus Blue Globe), heuchera (Heuchera spp.), palmier chinezesc (Trachycarpus fortunei), ierburi decorative/ornamentale (Pennisetum spp., Panicum virgatum, Stipa tenuissima „Pony Tails”).

3. MATERIALE NATURALE, FORME ORGANICE ȘI TERACOTĂ. După stresul ultimilor 3 ani, culorile anului 2023 sunt puternice (amintind de bijuterii), materialele sunt naturale, iar formele sunt organice. Deci în tendințe se regăsesc florile roșii, portocalii și ghivecele din teracotă (care amintesc de Maroc și simbolizează viitorul optimist), pietrele cu texturi diferite, lemnul și mobilierul de grădină cu forme rotunjite. Pe jos vom vedea mai des pietriș și mulci (în loc de pavaje și beton), dar și plăci ceramice cu modele.

4. GRĂDINI CA O VACANȚĂ. A patra tendință a anului 2023 sunt grădinile în care te simți ca într-o vacanță exotică sau mediteraneeană, cu o zonă de grătar elaborată, un cuptor de pizza în aer liber, un element acvatic (piscină, iaz, etc.), garduri din piatră, plante tropicale/cu frunze texturate și ierburi care dansează vals în bătaia vântului. Inspirația principală vor fi grădinile clasice din Grecia, cu statuete, arcade, garduri vii formale, pietriș, ghivece în formă de urne, mult alb și albastru (dar și culori accent).

Plante recomandate: rozmarin, oregano (Origanum vulgare), busuioc (Ocimum basilicum), crin albastru/african (Agapanthus spp.), suculente, buxus/cimișor (Buxus sempervirens), trandafiri albi, violeta de Alpi (Cyclamen spp.), ficus (Ficus umbellata), floare de hârtie (Bougainvillea spp.), urechea elefantului (Colocasia esculenta „Waikiki”), măslin (Olea europaea), chiparos (Cupressus sempervirens L.), rodiu (Punica granatum).

5. CULTIVAREA PROPRIILOR BUCHETE. Din ce în ce mai multe persoane își doresc să își umple casa de buchete cu flori colorate, tăiate din propria curte. Orice plantă dintr-o grădină poate fi aranjată într-o vază, iar spațiile verzi în stil cottage vor fi extrem de populare, anul acesta (fiind și ele tot un exemplu de grădini sanctuar, organice și naturale). De aceea, spațiile verzi pot fi umplute cu ruji galbene (Rudbeckia spp.), mărărițe (Cosmos bipinnatus), ceapă ornamentală (Allium spp.), garoafe (Dianthus spp.) și coada șoricelului (Achillea millefolium).

6. SUFRAGERIA DIN GRĂDINĂ. Ultima tendință a acestui an este mutarea sufrageriei proprii în exterior, în grădină. Pentru asta, ai nevoie de mobilier elegant, din materiale durabile, modular și versatil, dar și de covoare și perne în nuanțe neutre – care să contrasteze frumos cu verdeața din jur. O piesă de artă bine aleasă, care s-ar încadra perfect în orice sufragerie, poate fi și ea încorporată în peisaj și luminată corespunzător, pentru a deveni un punct de interes și ziua, și noaptea.

Luna aceasta dăm startul unei serii de articole despre activitățile pe care trebuie să le întreprinzi în grădina ta, de-a lungul întregului an. În această serie de articole vom discuta doar despre muncile necesare într-o grădină ornamentală, cu flori, gazon, arbuști și arbori – ca cele pe care le proiectează echipa noastră de peisagiști. Nu și despre cele din grădina de legume și plante aromatice, livada cu pomi fructiferi, sere sau răsadnițe pe pat cald.

În acest prim articol din seria de sfaturi și recomandări pentru îngrijirea grădinii tale ne concentrăm pe lunile decembrie-februarie. În această perioadă, accentul cade pe curățarea uscăturilor, protejarea plantelor fragile de îngheț, adăugarea de îngrășământ și semănarea de  plante erbacee anuale.

Ce activități trebuie să faci în grădina ta, în decembrie

Decembrie – ultima lună din an și a zecea lună din calendarul roman – vine la pachet cu temperaturi sub 0^o C, mai mici ca în noiembrie. În grădini, trandafirii chinezești (Rosa chinensis), anemona de iarnă (Eranthis hyemalis), Laurestinus (Viburnum tinus), copacul de căpșuni (Arbutus unedo), clematitele (Clematis napaulensis, C. cirrhosa), iedera (Hedera helix), laurul (Ilex aquifolium), vâscul (Viscum album) și trandafirul Crăciunului/spânzul (Helleborus niger) înveselesc și colorează peisajul. Evident, alături de coniferele veșnic verzi, ca: ienupărul (Juniperus „Willtonii”, J. „Prince of Wales”, J. squamata „Blue Star”/„Blue Swede”, J. procumbens „Nana”, J. horizontalis „Andorra Compact”, J. communis „Repanda”, J. conferta „Schlager”), pinul (Pinus mugo „Uncinata”/„Mughus”), tisa (Taxus media „Densiformis”/„Hilli”), chiparosul (Chamaecyparis pisifera „Sungold”) și molidul conic (Picea pungens „Glauca Conica”).

Majoritatea amatorilor sunt tentați să-și abandoneze grădinile iarna, în loc să profite de temperaturile mici, pentru a închide sistemul de irigații, a tăia uscăturile arbuștilor și arborilor foioși (pentru a promova înflorirea, a le da o formă atrăgătoare și a le menține mărimea sub control), a proteja de îngheț plantele fragile (perene și bulboase – panseluțe, lalele, anemone, dalii, garoafe, garofițe) și a mulci cu paie.

În plus, acum e momentul să adaugi îngrășământ în zonele cu flori (populate acum cu plante erbacee, anuale și bulbi), pentru a le ajuta în primăvară. Dacă solul nu a înghețat, poți planta trandafiri, adăugând îngrășământ natural în groapa făcută. Verifică dacă ai șoareci, șobolani sau melci (care pot mânca bulbii și tinerele plăntuțe), sapă toate zonele cu pământ gol și curăță pietrișul.

Ce activități trebuie să faci în grădina ta, în ianuarie

În prima lună din an, a doua lună de iarnă și a treia din calendarul oricărui grădinar (noiembrie fiind cea în care petreci cel mai mult timp în grădină), temperatura medie scade sub 0^o C și solul îngheață. La început de an, îți poți ajuta spațiul verde concentrându-te pe viitor: adaugă sol și îngrășământ nou (când solul e înghețat și roaba nu lasă urme), creează noi alei cu pietriș, elimină uscăturile (taie ierburile ornamentale aproape de sol, curăță salciile, tufele de trandafiri, glicina și spânzul) și repară aranjamentele cu pietre/rocăriile, dacă ai așa ceva în grădină. Scutură zăpada căzută pe arborii și arbuștii ornamentali, cu o greblă, pentru a nu se rupe din cauza greutății suplimentare. Dacă ai gazon în curte și e acoperit de zăpadă, nu păși pe el (folosește aleile), pentru a nu afecta iarba.

Ce activități trebuie să faci în grădina ta, în februarie

Îndepărtează plantele perene uscate și buruienile care au apărut în straturile tale de flori, de-a lungul iernii. Adaugă-le un îngrășământ universal, folosind o furcă, pentru a pătrunde bine în primii centimetri de sol. Și sparge periodic pământul cu o greblă, pentru a expune solul la aer și a ajuta plantele să răsară mai ușor, din martie încolo. Unii bulbi (ghiocei, anemonă de iarnă) se transplantează când sunt încă în creștere, deci dezgroapă-i, desparte bulbii și replantează-i, pentru a înflori și mai frumos. Alții (crocus, lalele, zambile) trebuie protejați de atacul șoarecilor și melcilor. Iar alții (ceapă decorativă, crini, anemone, crocosmia) pot fi plantați acum, dacă ai ratat momentul, în toamnă.

Dacă vremea e călduroasă, poți semăna plante erbacee anuale: știr/amarant (Amaranthus caudatus, A. hypochondriacus), margarete (Glebionis coronaria/Chrysanthemum coronarium), mac californian (Eschscholzia californica), sângele voinicului/mazăre dulce (Lathyrus odoratus), schizantus (Schizanthus pinnatus), gușa porumbelului (Silene pendula), cafeluță/lupin (Lupinus luteus, L. perennis). Păstrează jumătate din semințe, pentru semănarea din martie. Nu uita să tunzi și să cureți clematita (Clematis), iasomia de iarnă (Jasminum nudiflorum), hortensia (Hydrangea), mahonia (Mahonia aquifolium), cornul (Cornus alba), gardurile vii veșnic verzi și copacii, pentru a stimula creșterea noilor lăstari! Taie mereu cele mai bătrâne ramuri, pentru a regenera corect arborii.

A menține interesul în grădina ta și în anotimpul înghețat este extrem de important, mai ales dacă locuiești într-o zonă a țării în care ninge regulat. Oricâtă zăpadă s-ar strânge în curtea ta, dacă ai elemente de interes bine puse pe poziții, peisajul va rămâne captivant. Dar o grădină frumoasă și în anotimpul rece nu înseamnă doar o aglomerare de conifere veșnic verzi și plante de exterior rezistente iarna.

De aceea, în acest articol îți dezvăluim ce plante, ornamente și elemente structurale și de design poți strânge laolaltă, în spațiul tău verde, pentru a-l menține viu și interesant și la temperaturi sub 0^o C.

7 elemente de interes pentru orice grădină, iarna:

1. PLANTELE CARE FAC FLORI ȘI IARNA. Include în grădina ta plante care înfloresc și în anotimpul înghețat, ca: nucul vrăjitoarelor (Hamamelis virginiana), camelia (Camellia sasanqua „Jean May”, C. japonica), spânzul (Helleborus x hybridus, H. foetidus), arbustul de hârtie (Edgeworthia chrysantha), iasomia de iarnă (Jasminum nudiflorum), mahonia (Berberis bealei), arbustul zânei (Chimonanthus praecox), călinul (Viburnum tinus), stânjenelul (Iris reticulata), anemona de iarnă (Eranthis hyemalis). Acestea vin la pachet cu frunze veșnic verzi, flori colorate (și parfumate) și oferă un fundal perfect pentru toate celelalte plante de interes, în anotimpul rece.

2. IERBURILE ORNAMENTALE. Atrăgătoare, ușor de cultivat și de îngrijit, ierburile ornamentale sunt puncte de interes valoroase în grădina ta, iarna. Adaugă un plus de mișcare în spațiul înghețat, dar și textură și culoare, oferind un contrast interesant cu plantele veșnic verzi, zăpada albă și fructele roșii ale arbuștilor. În plus, pot adăposti, hrăni și ajuta păsările să-și construiască primăvara cuiburi – deci le atrag cu succes. Alege ierburi decorative colorate: ovăzul marin (Chasmanthium latifolium), păiușul (Deschampsia cespitosa), iarba de prerie (Sporobolus heterolepis), rogozul (Carex buchananii „Red Rooster”, C. testacea), iarba de Texas (Muhlenbergia capillaris), meiul decorativ (Panicum virgatum). Sau ierburi ornamentale care își protejează semințele în capsule interesante vizual: splinuța (Solidago spp.), indigoul sălbatic (Baptisia australis), pălăria Soarelui (Echinacea purpurea), bama (Abelmoschus esculentus), ceara albinei (Asclepias syriaca), clematita (Clematis albicoma), iarba maimuței (Liriope muscari).

3. ARBORI CU O SCOARȚĂ INTERESANTĂ ȘI ARBUȘTI CARE AU CRENGI NEOBIȘNUITE/COLORATE. Există numeroși arbuști și arbori care pot adăuga culoare și textură în grădina ta, în anotimpul rece, grație formei crengilor și a culorii și texturii scoarței. Exemple de astfel de arbori: arțarul cu trunchi de hârtie (Acer griseum), arțarul japonez (Acer palmatum), mesteacănul negru sau alb (Betula nigra „Heritage”, papyrifera „Renci”), prunul decorativ (Prunus serrula), stevartia japoneză (Stewartia pseudocamellia), eucaliptul de zăpadă (Eucalyptus pauciflora), alunul creț (Corylus avellana „Contorta”), arborele de fier (Parrotia persica), hipericum (Hypericum kalmianum). Grupează câțiva astfel de arbori – pentru a crea un punct de interes – și adaugă arbuști, ca hortensia (Hydrangea quercifolia), liliacul indian (Lagerstroemia indica), salcia (Salix alba) sau cornul (Cornus alba „Bud’s Yellow”, C. stolonifera, C. sericea „Baileyi”/„Cardinal”/„Flaviramea”, C. sanguinea „Midwinter Fire”).

4. PĂSĂRILE (ȘI NU NUMAI). Atrage păsări și/sau veverițe în grădina ta și oferă-le un habitat în care găsesc hrană și liniște, pentru a le ajuta să treacă mai ușor peste sezonul rece. Bonus: le poți observa alături de cei mici, în timpul liber. Pentru asta, include în grădina ta un hrănitor cu diverse semințe.

5. PLANTELE CU FRUCTE. Apropo de păsări, soluția cea mai simplă este includerea în grădină a unor plante cu fructe, care să le atragă: ilexul (Ilex aquifolium, verticillata), mărul japonez (Malus floribunda), scorușul negru (Aronia melanocarpa), păducelul (Crataegus viridis „Winter King”), dracila (Berberis thunbergii), calicarpa (Callicarpa dichotoma), călinul (Viburnum dilatatum), cornul (Cornus kousa), bambusul sfânt (Nandina domestica), hurmuzul alb (Symphoricarpos albus), laurul japonez (Aucuba japonica), scorușul de munte (Sorbusaucuparia). Aceste plante au fructe roșii, galbene sau portocalii și constituie puncte de interes vizual și pentru tine, mai ales dacă sunt plantate într-o zonă din grădină în care sunt evidențiate.

6. PLANTELE VEȘNIC VERZI. Coniferele și arbuștii ornamentali veșnic verzi sunt cel mai bun prieten al peisagistului, iarna: adaugă structură, textură și diverse nuanțe de verde în grădină, oferind adăpost păsărilor menționate anterior. Exemple: pinul (Pinus sylvestris „Burghfield”, Pinus mugo „Uncinata”/„Mughus”), ienupărul (Juniperus „Willtonii”/„Prince of Wales”, J. squamata „Blue Star”/„Blue Swede”, J. procumbens „Nana”, J. horizontalis „Andorra Compact”, J. communis „Repanda”, J. conferta „Schlager”), tisa (Taxus baccata „Fastigiata”, T. media „Densiformis”/„Hilli”), chiparosul (Chamaecyparis pisifera „Sungold”), pinul umbrelă (Sciadopitys verticillata), cedrul japonez (Cryptomeria japonica), molidul conic (Picea pungens „Glauca Conica”), magnolia (Magnolia grandiflora, M. virginiana), laurul englezesc (Prunus laurocerasus „Otto Luyken”), merișorul/cimișirul (Buxus sempervirens), dracila (Berberis thunbergii „Admiration”/„Orange Ice”), călinul (Viburnum x rhytidophylloides).

7. UN SPAȚIU DE ODIHNĂ/UN ELEMENT DECORATIV. Sigur nu te-ai fi gândit că o bancă, un loc în care te poți așeza și admira grădina – sau pe care se pot odihni păsările – este unul dintre elementele incluse în acest top. Dar o sculptură, un ghiveci neobișnuit, o arcadă, un felinar sau clopoțeii de vânt sunt necesare, pentru a atrage și a centra atenția.

„Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare”, spunea Albert Camus. Avea – evident – dreptate. Numeroase plante fac spectacol în septembrie-noiembrie, când frunzele le devin galbene, portocalii, roșcate sau maronii, înainte de a cădea. De aceea, pentru unii, toamna este cel mai incredibil anotimp, marcat de ieșiri la munte (și pădure), plimbări în parc (pentru poze instagramabile, în stratul gros de frunze ruginii) sau lenevit în propria grădină – unde, dacă ai un copil și/sau un cățel, orice sesiune de joacă printre frunze este o opțiune de nota 10!

Dar, odată căzute, frunzele de toamnă îți pot da bătăi de cap, în cazul în care ai grădina plină de arbori, arbuști foioși și plante cățărătoare și vrei să-ți păstrezi gazonul și aleile curate. Așa că nu rata acest articol despre cele 3 metode de a scăpa de frunzele de toamnă, reducând cât mai mult impactul asupra mediului înconjurător și eliminând arderea lor din peisaj!

De ce cad frunzele, toamna?

Căderea frunzelor în acest anotimp are legătură cu fotosinteza. Frunzele au culoarea verde în primăvară-vară pentru că produc constant clorofilă, care le saturează celulele. Așa cum am învățat la biologie, în clasa a V-a, aceasta este componenta-cheie care le permite arborilor să transforme razele solare în glucoza care îi hrănește.

Dar clorofila nu este singurul compus din frunze: acestea mai conțin carotenoide (pigmenți, ca beta-carotenul, care absoarbe lumina solară verde și albastră și o reflectă pe cea galbenă și roșie) și antocianine (pigmenți care le fac ruginii și a căror producție crește masiv toamna, pentru a proteja frunzele). Pe măsură ce zilele se scurtează, producția de clorofilă scade spre zero, iar frunzele își modifică nuanțele, în funcție de acești compuși organici.

Pentru a se proteja de temperaturile din iarnă, plantele perene (cum sunt și arborii) își pierd frunzele – care ar îngheța, în caz contrar. Aceste plante își închid treptat vasele conductoare, cu un strat de celule formate la baza codițelor frunzelor; asta determină moartea frunzei și căderea ei. Și, cum natura se pricepe de minune la reciclare, odată căzute pe sol, frunzele se descompun și se transformă în humus, care absoarbe roua și ploaia. Acest „burete” organic devine o sursă continuă de apăș și nutrienți pentru plante și arbori, dându-le un plus de sănătate pentru primăvara următoare.

De aceea, frunzișul de toamnă poate fi lăsat să se acumuleze (într-un strat de până la 10 cm) sub copaci, tufişuri, arbuşti şi pe straturile de flori sau legume. Introduse cu grijă în sol (cu ajutorul unei săpăligi) şi acoperite cu puţin pământ (pentru a nu fi suflate de vânt), se vor descompune și îți vor îngrăşa gratuit grădina.

Ce poți să faci cu frunzele de toamnă, căzute în grădina ta

Dacă ai o curte cu peluză (apropo, ai citit articolul nostru de blog despre avantajele, întreținerea și costul gazonului?) și vrei să o păstrezi curată, trebuie să elimini frunzele îngălbenite și căzute (lăsate acolo, vor crea pete maro pe gazon). Lăsat pe alei, frunzișul umed va forma un covor maroniu alunecos și periculos.

Primul pas este să le strângi cu o suflantă de frunze (cu/fără funcție de aspirare; este cea mai rapidă și eficientă metodă, dar îți poate deranja vecinii) sau cu o greblă (variantă mai migăloasă, dar silențioasă și relaxantă, dacă îți place să te relaxezi făcând lucru manual, în aer liber).

Al doilea pas constă într-una dintre următoarele 3 soluții de a elimina din peisaj frunzele de toamnă căzute:

1. Strânge-le în pungi. Dacă locuiești într-un oraș civilizat, în care municipalitatea colectează selectiv gunoiul și are inițiative eco-friendly, ai noroc! Adună-le pe o folie de plastic, varsă-le în saci biodegradabili sau din hârtie și bagă-i în coșul de gunoi menajer. Dacă stai lângă pădure, poți duce sacii cu frunze acolo, pentru a le împrăștia în natură.
2. Transformă-le în mulci. Dacă ai peluză în curte, sigur ai și o soluție automatizată de tuns gazonul (ca robotul iMOW, pentru care Natural Design oferă servicii de montaj, programare și mentenanță). Poți folosi mașina de tuns gazonul pentru a mărunți frunzele strânse din iarbă, după ce ai instalat pe ea de un kit de mărunțire a vegetației. Mulcirea e 100% benefică calității și culorii peluzei tale: resturile vegetale mărunțite sunt descompuse mai ușor de râme și de microorganisme, care le transformă în materie organică care va fertiliza gazonul în iarna ce vine. Întinde această materie organică și în jurul trunchiurilor arborilor sau al tulpinii plantelor exotice, pentru a proteja rădăcinile de temperaturile scăzute. Sau pune-l între legumele, florile și bulbii din grădină. Și gazonul tăiat poate fi transformat în mulci. Această metodă de „grass-cycling” te ajută să obții îngrășământ natural (așa adaugi în sol fosfor, azot și potasiu), hidratează peluza (iarba e 80% apă) și te ajută să scapi de buruieni fără pesticide (mulciul creează o barieră împotriva semințelor).
3. Transformă-le în compost. Înainte de a face compost din ele, frunzele ar trebui mărunțite (prin aceeași metodă descrisă mai sus), pentru a nu se stratifica și a fi mai ușor de manevrat/întors. O ladă de compost constă într-un amestec echilibrat de materie organică udă și uscată (resturi organice din curte și bucătărie), care se va transforma – în timp – în pământ nutritiv. Procesul durează, dar te ajută să scapi de toate resturile alimentare (cu excepția citricelor, a cărnii și peștelui, a lactatelor și grăsimilor) și să produci substrat de nota 10 pentru primăvară. Include în mormanul tău de compost următoarele straturi: frunze uscate și tocate de arțar, mesteacăn, fag, frasin, cireș, nuc (și evită-le pe cele de magnolie și de stejar); apă; bălegar, resturi de legume, coji de ouă, zaț de cafea, resturi de gazon sau frunze verzi; un nou strat de frunze uscate… și tot așa. O dată/săptămână, întoarce compostul cu o lopată (pentru a-l oxigena și a accelera descompunerea) și udă-l, dacă se usucă prea mult.

Toamna este momentul în care numeroși arbuști, foioase și plante cățărătoare adoptă în mod natural o paletă de culori ruginii, cu accente de galben, portocaliu și roșu intens – datorate frunzelor, fructelor și nu numai. Deci este anotimpul perfect pentru a admira frunzișul autumnal în schimbare, din propria grădină!

Dacă îți dorești un spațiu verde ofertant și în lunile septembrie-noiembrie, echipa noastră de peisagiști te ajută cu un clasament cu 10 plante care au culori intense toamna, perfecte pentru grădina ta:

1. CĂLINUL. Viburnum este un gen cu 150 de specii de arbuști veșnic verzi sau foioși, care se remarcă prin florile frumoase, fructele colorate și frunzele atrăgătoare. Alege Viburnum opulus sau Viburnum x pragense (foto 1) – aceste varietăți produc vara fructe roșii (în cazul opulus), care toamna devin albastre (și apoi negre) (în cazul V. x pragense), iar frunzele fie capătă tonuri cărămizii (V. opulus), fie rămân verzi (V. x pragense). Călinul este atractiv și versatil, tolerează soarele, dar are nevoie parțial și de umbră, pentru dezvoltare optimă.

2. HORTENSIA. Acest arbust este cunoscut pentru inflorescențele lui conice, care pot atinge 30 cm lungime și care își schimbă culoarea, pe măsură ce se maturizează. Alege, pentru grădina ta, Hydrangea quercifolia „Snowflake”: toamna, frunzele capătă o culoare vișinie intensă (dacă arbustul e plantat într-un loc luminos, cu puțină umbră după-amiaza). O astfel de hortensie poate deveni cu ușurință un punct de atracție în spațiul tău verde, alături de alți arbuști sau plante perene.

3. ARBORELE DE STAFIDE/AFINUL CANADIAN/MERIȘORUL DE MIERE. Acest arbore/arbust dens are frunze ovale, care capătă nuanțe intense, galbene și roșu-portocalii, toamna. Amelanchier canadensis atrage păsările cu fructele lui comestibile (care – bonus! – pot fi transformate în dulceață). Deoarece este compact, afinul canadian se potrivește perfect în orice grădină mică. Poate fi plantat în jurul apei, în plin soare și poate controla eroziunea solului.

4. ARBORELE LUI IUDA. Cercis siliquastrum (foto 4) este celebru pentru florile lui spectaculoase (rozalii și comestibile), dar l-am inclus în acest top datorită frunzelor sale verzi, în formă de inimioară, care devin galbene în fiecare toamnă. Inflorescențele se transformă și ele în păstăi roșu-violet, super decorative. Plantează arborele lui Iuda în zone cu soare plin (pentru a-l ajuta să producă o mulțime de flori) și/sau umbră parțială (dacă locuiești într-o zonă a țării cu veri caniculare).

5. BÂRCOCII TÂRÂTORI. Cotoneaster horizontalis (foto 5) este o plantă târâtoare care aduce un aport peisagistic masiv în orice grădină în care este amplasată. Cu fructele ei tomnatice roșii, se întinde pe sol, pietre, clădiri sau garduri, reduce eroziunea solului, crește lent și are ramurile pline de frunzulițe lucioase, care devin portocalii și roșii, din septembrie încolo.

6. CORNUL. Cornus alba (foto 6) face spectacol și înainte să-și piardă frunzele, și după aceea, în anotimpul rece: toamna, numeroasele ramuri ale arbustului devin roșii (iar unele varietăți au frunze galbene sau mov) și atrag toate privire, în orice grădină. Planta crește rapid și este ușor de îngrijit, aratând extraordinar pe post de gard viu.

7. VIȚA CANADIANĂ. Parthenocissus quinquefolia (foto 7) și Parthenocissus tricuspidata sunt plante cățărătoare viguroase, cu o creștere rapidă, care pot decora cu succes un zid nordic, într-o grădină de mici dimensiuni. Cele două specii au frunze palmate (respectiv trilobate), care își schimbă culoarea de-a lungul întregului an, iar toamna devin extrem de roșii (dacă se află în soare plin). Această plantă cățărătoare este rezistentă la secetă și e una dintre primele care își schimbă culoarea frunzelor, în acest anotimp. Frunzișul ascunde bine fructele negre-albăstrui, care atrag constant păsările.

8. ARBORELE DE GUMĂ. Liquidambar styraciflua (foto 8) este un arbore foios magnific, cu un frunziș care cade toamna târziu, după ce a devenit – din verde închis – portocaliu, roșu și purpuriu. Fructele în formă de bile țepoase (de 2,5 cm diametru) rămân pe ramuri în anotimpul rece, de aceea arborele de gumă este excelent pe post de plantă specimen (care este cultivată pentru a fi admirată în spațiu deschis, într-un loc vizibil și central din grădină). Arborele iubește soarele și pământul umed, dar se adaptează într-o varietate de soluri (cu excepția celor alcaline).

9. ARȚARUL NORVEGIAN. Acer platanoides „Crimson King” (foto 9), penultimul exemplu din clasamentul nostru, face spectacol toamna, grație coroanei rotunde și frunzișului său galben, portocaliu și roșcat. Acești arțari cresc rapid și pot trăi și 200 de ani. Plantează unul în propria grădină, în plin soare, pentru impactul vizual și umbra oferite.

10. SALBA CU FRUNZE ÎNARIPATE. Euonymus alatus (foto 10) are o culoare autumnală intensă, grație frunzelor roșii și fructelor ornamentale. Acestea din urmă sunt capsule care crapă și scot la iveală semințele portocalii, care rămân în pom până iarna. Salba atrage păsările, crește cel mai bine în soare și arată extraordinar dacă e plantată în fața unor arbori/arbuști veșnic verzi.

Pe lângă această listă de arbuști, foioase și plante cățărătoare care au culori vibrante în septembrie-noiembrie, poți include în grădina ta și plante care înfloresc toamna și care te ajută să ai un spațiu intens colorat:

• mărul ornamental (Malus„Evereste”) are fructe cu nuanțe roșiatice, în formă de mere miniaturale, care complementează la fix frunzele portocaliu-galbene, deci arată minunat toamna;
• narcisa de iarnă (Sternbergia lutea) este o bulboasă perenă care înflorește la începutul toamnei și are flori galbene și frunze verde închis;
• brândușele de toamnă (Colchicum „Waterlily”) înfloresc în septembrie și octombrie și adaugă o pată de culoare liliachie în orice grădină (interesant e faptul că această plantă perenă nu produce frunze decât primăvara);
• crinul de Guernsey (Nerine bowdenii) este tot o bulboasă perenă, care poate crește afară, în zone însorite, protejată de zidurile casei; toamna produce, timp de 4-6 săptămâni, floricele roz, în formă de trompete;
• ochiul boului pitic (Aster sau Symphyotrichum) înflorește la finalul verii și începutul toamnei și are diverse culori, în funcție de specie – alb, bleu, mov, lila, roz, fucsia.