În ultimii ani, verile sunt din ce în ce mai călduroase (iar evaporarea este mai intensă), iernile sunt din ce în ce mai scurte (și mai sărace în ninsoare) și e din ce în ce mai important să îți uzi corespunzător spațiul verde. Indiferent de care parte a dezbaterii privind încălzirea globală te plasezi, grădinile nu pot supraviețui fără apă. O stropitoare, un furtun și un sistem de irigații bine pus la punct sunt necesare oricărui spațiu verde sănătos.

Citește articolul nostru de astăzi, pentru a descoperi de ce au plantele din grădina ta nevoie de apă, cât de eficiente sunt sistemele de irigații și când nu este deloc recomandat să-ți uzi florile și gazonul!

Cum folosesc plantele apa?

Apa are o importanță vitală în grădini: reprezintă 85-95% din greutatea plantelor (care folosesc apa mai mult decât orice alt element) și este esențială pentru supraviețuirea acestora. Aceasta este un ingredient-cheie pentru viața vegetală, din mai multe puncte de vedere:

• ajută la germinarea semințelor;
• ajută la menținerea structurii plantelor (creează o presiune constantă în țesuturile vegetale și permite plantei să fie puternică, dar flexibilă în bătaia vântului);
• este necesară pentru fotosinteză (procesul prin care plantele transformă apa și lumina Soarelui în nutrienți, cu ajutorul dioxidului de carbon din aer și a hidrogenului din apă, pentru a se dezvolta);
• este esențială pentru transportarea nutrienților creați prin fotosinteză către celulele vegetale, aceștia fiind dizolvați în apă și călătorind din zonele cu o concentrație mai mică (rădăcinile) spre zonele cu o concentrație mai mare (florile, tulpina, frunzele);
• este necesară pentru transpirație (la fel ca noi, plantele elimină vapori de apă în atmosferă, pentru a răcori spațiul din jurul lor, a păstra o temperatură optimă și a-și proteja celulele; cu cât frunzele transpiră mai mult, cu atât planta trebuie să absoarbă mai multă apă din sol, prin rădăcini);
• creează habitate acvatice pentru numeroase plante.

Importanța apei în spațiul tău verde

Clima trece printr-o schimbare accelerată peste tot pe planetă, iar România nu face excepție. Așa am ajuns ca, în 2021, să avem parte de cel mai lung val de căldură din istoria țării (15 zile consecutive cu peste 35^o C, în V și SE țării). Această schimbare a climei vine la pachet cu secetă, caniculă, dar și precipitații extreme, și inundații. Iar plantele au de suferit. De aceea a colecta apa de ploaie și a o refolosi la udatul spațiului tău verde nu e deloc o idee rea! Orice peisagist pasionat de protecția mediului știe că apa este o resursă limitată. Dar, mai mult decât atât, apa de ploaie este mai sănătoasă pentru plante decât cea de la robinet: are un pH mai mic și nu conține mineralele din apa dură, care pot afecta cantitatea de nutrienți.

Odată ce înțelegi rolul vital al apei în ciclul de viață al plantelor din grădina ta, trebuie să te asiguri că iei măsurile necesare, pentru un aport corespunzător de H₂O. Toate plantele pot suferi, la un moment dat, de lipsa apei. Aceasta le poate fi fatală sau le poate încetini semnificativ creșterea, afectându-le rezistența la patogeni și dăunători. Prea puțină apă înseamnă frunze maronii, creștere stagnată și moartea respectivei plante. În afara plantelor acvatice, prea multă apă înseamnă rădăcini ude constant și lipsa accesului la oxigenul necesar vieții.

Un alt element important este solul. Într-un peisaj urban, solul are adesea o structură mai puțin densă decât în mediile naturale. O grosime mare a substratului înseamnă mai mulți pori prin care plantele pot absorbi apa. O grădină înconjurată de asfalt și beton crește temperatura internă a solului și limitează dezvoltarea microorganismelor și nutrienților din pământ.

Cum să-ți uzi grădina

Ce sistem de udare trebuie să implementezi, pentru a avea o grădină sănătoasă și un spațiu verde frumos foc? Ar fi ușor dacă am putea spune „Grădina ta are nevoie de X apă, în Y zile” și gata! Dar nimeni nu te poate învăța cum să uzi fiecare plantă dintr-o grădină, în orice climat sau regiune geografică. Un spațiu verde primește un aport de H₂O corespunzător printr-o combinație de elemente: un sistem inteligent pentru irigații (care include programator, senzori de ploaie, bandă de picurare și aspersoare), metode tradiționale de stropire (un furtun de grădină și clasica stropitoare), cunoașterea tipului de sol pe care îl ai în curte, colectarea și folosirea apei de ploaie (dacă este posibil) și atenția acordată fiecărui tip de plantă (pentru a determina frecvența de udare și cantitatea necesară).

Nu toate plantele au aceleași nevoi, când vine vorba despre apă. De aceea, peisagiștii le plantează organizat, în secțiuni cu un aport acvatic similar. Un sistem de irigații va menține eficient umezeala în sol; dar, când apare seceta, nu va face față. Verifică-ți periodic plantele și vezi ce-ți transmite aspectul lor. Sunt ofilite sau vârfurile frunzelor au devenit maronii? S-ar putea să le fie sete. Evident, varianta cea mai simplă și mai eficientă este să apelezi la o firmă de peisagistică specializată, pentru întreținerea constantă a grădinii tale.

Sfaturi generale, pentru udarea grădinii tale:

• Ai apelat recent la o firmă de amenajări peisagistice, pentru a-ți amenaja grădina? Atunci plantele tale au nevoie de mai multă apă, la început. Conservă apa cu ajutorul mulciului (din mușchi, scoarță decorativă, paie, rumeguș, ace de pin, compost sau frunze uscate).
• Nu stropi plantele pe frunze, ci la rădăcină – mai ales în cazul celor care pot fi afectate de fungi, ca trandafirii, liliacul sau bujorii.
• O grădină ornamentală are nevoie de 2,5 cm de apă/săptămână. În cazul unei clime aride, cu umiditate scăzută, apa se evaporă mai rapid, deci cantitatea se poate dubla. Invers, într-un climat mai rece, udarea va fi minimală.
• Cu excepția plantărilor recente, trebuie să aștepți ca solul să se usuce complet, înainte de a-ți uda plantele din grădină. Astfel vei evita mucegăirea rădăcinilor. Rădăcinile vegetale trebuie să respire, deci prea multe udări succesive vor face mai mult rău, decât bine.
• Majoritatea solurilor sănătoase au nevoie de o udare serioasă, nu de mai multe udări mici. Asta încurajează rădăcinile să se dezvolte frumos și în adâncime, nu să aștepte următoarea gură de apă, la suprafața solului.
• Nu încerca să uzi toate plantele de grădină într-o singură zi: fă asta pe zone și folosește mulci, pentru a reduce pierderea apei.
• Dacă solul este extrem de uscat și folosești o stropitoare/un furtun, adaugă puțină apă, treci la următoarea plantă și continuă tot așa până la capăt, revenind apoi la prima plantă (așa te asiguri că pământul a absorbit cantitatea necesară).
• Nu adăuga îngrășământ la tulpina plantelor deshidratate (sfat valabil și în cazul gazonului): udă-le mai întâi!
• Nu-ți iriga grădina în miezul zilei, ci dimineața (înainte de ora 09:00) sau seara (după ora 18:00), când soarele nu e sus pe cer.
• Vara, o ploaie serioasă nu va rezolva de la sine problema apei în grădina ta, mai ales dacă afară e caniculă. Majoritatea apei de ploaie se va evapora sau se va scurge pe solul uscat. Doar dacă plouă seara, apa are șanse mai mari să pătrundă în sol. Iar dacă îți uzi grădina înainte sau după această ploaie, pământul va capta și mai multă apă.
• Irigațiile clasice nu pot fi folosite în cazul arborilor și arbuștilor: jumătate din cantitatea de lichid se va evapora și apa va penetra doar primii centimetri de sol (ajutând doar iarba și florile din zonă), iar sistemul poate produce compactarea solului. Arborii și arbuștii au nevoie de udare în profunzime – aceasta promovează dezvoltarea radiculară și îi ajută să fie rezistenți la secetă. Folosește saci de udare sau tuburi de aerare, plantate în zona rădăcinilor arborilor, pentru a-i uda cum trebuie. În funcție de anotimp, solul din jurul arborilor tineri sau nou plantați trebuie menținut umed, cu ajutorul mulciului.
• Florile se udă la fel ca arborii și arbuștii, deci nu le uda des și puțin.
• Zonele cu gazon au nevoie de un sistem de irigații profesionist, iar udarea nu trebuie să se facă des și puțin, ci rar și mult. Pentru a penetra primii 10-15 cm de sol (cât e necesar, pentru un gazon sănătos), este nevoie de 2,5 cm de apă. Dacă setezi aspersoarele pentru udarea în timpul zilei, gazonul tău va fi răcorit în zilele caniculare de vară (dar multă apă se va evapora și, dacă drenajul e deficitar, bălțile rămase pe iarbă o vor arde). Nici a-ți uda gazonul seara/noaptea nu e ideal: iarba este oricum umedă (o ajută roua), iar umezeala în exces poate agrava bolile gazonului. După-amiaza sau dimineața devreme sunt perioadele optime, pentru irigație, în acest caz.
• Un sistem de irigații nu trebuie doar montat și gata, uiți de el! Acesta trebuie golit la sfârșitul toamnei și umplut în primăvară, pentru a nu îngheța apa în instalație. În martie, pompele se reglează și se reprogramează, filtrele și duzele aspersoarelor se curăță, unghiurile de aspersie se reglează (în funcție de vegetație), apelând la o echipă specializată în irigații și amenajări de spații verzi – ca a noastră.

„Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare”, spunea Albert Camus. Avea – evident – dreptate. Numeroase plante fac spectacol în septembrie-noiembrie, când frunzele le devin galbene, portocalii, roșcate sau maronii, înainte de a cădea. De aceea, pentru unii, toamna este cel mai incredibil anotimp, marcat de ieșiri la munte (și pădure), plimbări în parc (pentru poze instagramabile, în stratul gros de frunze ruginii) sau lenevit în propria grădină – unde, dacă ai un copil și/sau un cățel, orice sesiune de joacă printre frunze este o opțiune de nota 10!

Dar, odată căzute, frunzele de toamnă îți pot da bătăi de cap, în cazul în care ai grădina plină de arbori, arbuști foioși și plante cățărătoare și vrei să-ți păstrezi gazonul și aleile curate. Așa că nu rata acest articol despre cele 3 metode de a scăpa de frunzele de toamnă, reducând cât mai mult impactul asupra mediului înconjurător și eliminând arderea lor din peisaj!

De ce cad frunzele, toamna?

Căderea frunzelor în acest anotimp are legătură cu fotosinteza. Frunzele au culoarea verde în primăvară-vară pentru că produc constant clorofilă, care le saturează celulele. Așa cum am învățat la biologie, în clasa a V-a, aceasta este componenta-cheie care le permite arborilor să transforme razele solare în glucoza care îi hrănește.

Dar clorofila nu este singurul compus din frunze: acestea mai conțin carotenoide (pigmenți, ca beta-carotenul, care absoarbe lumina solară verde și albastră și o reflectă pe cea galbenă și roșie) și antocianine (pigmenți care le fac ruginii și a căror producție crește masiv toamna, pentru a proteja frunzele). Pe măsură ce zilele se scurtează, producția de clorofilă scade spre zero, iar frunzele își modifică nuanțele, în funcție de acești compuși organici.

Pentru a se proteja de temperaturile din iarnă, plantele perene (cum sunt și arborii) își pierd frunzele – care ar îngheța, în caz contrar. Aceste plante își închid treptat vasele conductoare, cu un strat de celule formate la baza codițelor frunzelor; asta determină moartea frunzei și căderea ei. Și, cum natura se pricepe de minune la reciclare, odată căzute pe sol, frunzele se descompun și se transformă în humus, care absoarbe roua și ploaia. Acest „burete” organic devine o sursă continuă de apăș și nutrienți pentru plante și arbori, dându-le un plus de sănătate pentru primăvara următoare.

De aceea, frunzișul de toamnă poate fi lăsat să se acumuleze (într-un strat de până la 10 cm) sub copaci, tufişuri, arbuşti şi pe straturile de flori sau legume. Introduse cu grijă în sol (cu ajutorul unei săpăligi) şi acoperite cu puţin pământ (pentru a nu fi suflate de vânt), se vor descompune și îți vor îngrăşa gratuit grădina.

Ce poți să faci cu frunzele de toamnă, căzute în grădina ta

Dacă ai o curte cu peluză (apropo, ai citit articolul nostru de blog despre avantajele, întreținerea și costul gazonului?) și vrei să o păstrezi curată, trebuie să elimini frunzele îngălbenite și căzute (lăsate acolo, vor crea pete maro pe gazon). Lăsat pe alei, frunzișul umed va forma un covor maroniu alunecos și periculos.

Primul pas este să le strângi cu o suflantă de frunze (cu/fără funcție de aspirare; este cea mai rapidă și eficientă metodă, dar îți poate deranja vecinii) sau cu o greblă (variantă mai migăloasă, dar silențioasă și relaxantă, dacă îți place să te relaxezi făcând lucru manual, în aer liber).

Al doilea pas constă într-una dintre următoarele 3 soluții de a elimina din peisaj frunzele de toamnă căzute:

1. Strânge-le în pungi. Dacă locuiești într-un oraș civilizat, în care municipalitatea colectează selectiv gunoiul și are inițiative eco-friendly, ai noroc! Adună-le pe o folie de plastic, varsă-le în saci biodegradabili sau din hârtie și bagă-i în coșul de gunoi menajer. Dacă stai lângă pădure, poți duce sacii cu frunze acolo, pentru a le împrăștia în natură.
2. Transformă-le în mulci. Dacă ai peluză în curte, sigur ai și o soluție automatizată de tuns gazonul (ca robotul iMOW, pentru care Natural Design oferă servicii de montaj, programare și mentenanță). Poți folosi mașina de tuns gazonul pentru a mărunți frunzele strânse din iarbă, după ce ai instalat pe ea de un kit de mărunțire a vegetației. Mulcirea e 100% benefică calității și culorii peluzei tale: resturile vegetale mărunțite sunt descompuse mai ușor de râme și de microorganisme, care le transformă în materie organică care va fertiliza gazonul în iarna ce vine. Întinde această materie organică și în jurul trunchiurilor arborilor sau al tulpinii plantelor exotice, pentru a proteja rădăcinile de temperaturile scăzute. Sau pune-l între legumele, florile și bulbii din grădină. Și gazonul tăiat poate fi transformat în mulci. Această metodă de „grass-cycling” te ajută să obții îngrășământ natural (așa adaugi în sol fosfor, azot și potasiu), hidratează peluza (iarba e 80% apă) și te ajută să scapi de buruieni fără pesticide (mulciul creează o barieră împotriva semințelor).
3. Transformă-le în compost. Înainte de a face compost din ele, frunzele ar trebui mărunțite (prin aceeași metodă descrisă mai sus), pentru a nu se stratifica și a fi mai ușor de manevrat/întors. O ladă de compost constă într-un amestec echilibrat de materie organică udă și uscată (resturi organice din curte și bucătărie), care se va transforma – în timp – în pământ nutritiv. Procesul durează, dar te ajută să scapi de toate resturile alimentare (cu excepția citricelor, a cărnii și peștelui, a lactatelor și grăsimilor) și să produci substrat de nota 10 pentru primăvară. Include în mormanul tău de compost următoarele straturi: frunze uscate și tocate de arțar, mesteacăn, fag, frasin, cireș, nuc (și evită-le pe cele de magnolie și de stejar); apă; bălegar, resturi de legume, coji de ouă, zaț de cafea, resturi de gazon sau frunze verzi; un nou strat de frunze uscate… și tot așa. O dată/săptămână, întoarce compostul cu o lopată (pentru a-l oxigena și a accelera descompunerea) și udă-l, dacă se usucă prea mult.

Toamna este momentul în care numeroși arbuști, foioase și plante cățărătoare adoptă în mod natural o paletă de culori ruginii, cu accente de galben, portocaliu și roșu intens – datorate frunzelor, fructelor și nu numai. Deci este anotimpul perfect pentru a admira frunzișul autumnal în schimbare, din propria grădină!

Dacă îți dorești un spațiu verde ofertant și în lunile septembrie-noiembrie, echipa noastră de peisagiști te ajută cu un clasament cu 10 plante care au culori intense toamna, perfecte pentru grădina ta:

1. CĂLINUL. Viburnum este un gen cu 150 de specii de arbuști veșnic verzi sau foioși, care se remarcă prin florile frumoase, fructele colorate și frunzele atrăgătoare. Alege Viburnum opulus sau Viburnum x pragense (foto 1) – aceste varietăți produc vara fructe roșii (în cazul opulus), care toamna devin albastre (și apoi negre) (în cazul V. x pragense), iar frunzele fie capătă tonuri cărămizii (V. opulus), fie rămân verzi (V. x pragense). Călinul este atractiv și versatil, tolerează soarele, dar are nevoie parțial și de umbră, pentru dezvoltare optimă.

2. HORTENSIA. Acest arbust este cunoscut pentru inflorescențele lui conice, care pot atinge 30 cm lungime și care își schimbă culoarea, pe măsură ce se maturizează. Alege, pentru grădina ta, Hydrangea quercifolia „Snowflake”: toamna, frunzele capătă o culoare vișinie intensă (dacă arbustul e plantat într-un loc luminos, cu puțină umbră după-amiaza). O astfel de hortensie poate deveni cu ușurință un punct de atracție în spațiul tău verde, alături de alți arbuști sau plante perene.

3. ARBORELE DE STAFIDE/AFINUL CANADIAN/MERIȘORUL DE MIERE. Acest arbore/arbust dens are frunze ovale, care capătă nuanțe intense, galbene și roșu-portocalii, toamna. Amelanchier canadensis atrage păsările cu fructele lui comestibile (care – bonus! – pot fi transformate în dulceață). Deoarece este compact, afinul canadian se potrivește perfect în orice grădină mică. Poate fi plantat în jurul apei, în plin soare și poate controla eroziunea solului.

4. ARBORELE LUI IUDA. Cercis siliquastrum (foto 4) este celebru pentru florile lui spectaculoase (rozalii și comestibile), dar l-am inclus în acest top datorită frunzelor sale verzi, în formă de inimioară, care devin galbene în fiecare toamnă. Inflorescențele se transformă și ele în păstăi roșu-violet, super decorative. Plantează arborele lui Iuda în zone cu soare plin (pentru a-l ajuta să producă o mulțime de flori) și/sau umbră parțială (dacă locuiești într-o zonă a țării cu veri caniculare).

5. BÂRCOCII TÂRÂTORI. Cotoneaster horizontalis (foto 5) este o plantă târâtoare care aduce un aport peisagistic masiv în orice grădină în care este amplasată. Cu fructele ei tomnatice roșii, se întinde pe sol, pietre, clădiri sau garduri, reduce eroziunea solului, crește lent și are ramurile pline de frunzulițe lucioase, care devin portocalii și roșii, din septembrie încolo.

6. CORNUL. Cornus alba (foto 6) face spectacol și înainte să-și piardă frunzele, și după aceea, în anotimpul rece: toamna, numeroasele ramuri ale arbustului devin roșii (iar unele varietăți au frunze galbene sau mov) și atrag toate privire, în orice grădină. Planta crește rapid și este ușor de îngrijit, aratând extraordinar pe post de gard viu.

7. VIȚA CANADIANĂ. Parthenocissus quinquefolia (foto 7) și Parthenocissus tricuspidata sunt plante cățărătoare viguroase, cu o creștere rapidă, care pot decora cu succes un zid nordic, într-o grădină de mici dimensiuni. Cele două specii au frunze palmate (respectiv trilobate), care își schimbă culoarea de-a lungul întregului an, iar toamna devin extrem de roșii (dacă se află în soare plin). Această plantă cățărătoare este rezistentă la secetă și e una dintre primele care își schimbă culoarea frunzelor, în acest anotimp. Frunzișul ascunde bine fructele negre-albăstrui, care atrag constant păsările.

8. ARBORELE DE GUMĂ. Liquidambar styraciflua (foto 8) este un arbore foios magnific, cu un frunziș care cade toamna târziu, după ce a devenit – din verde închis – portocaliu, roșu și purpuriu. Fructele în formă de bile țepoase (de 2,5 cm diametru) rămân pe ramuri în anotimpul rece, de aceea arborele de gumă este excelent pe post de plantă specimen (care este cultivată pentru a fi admirată în spațiu deschis, într-un loc vizibil și central din grădină). Arborele iubește soarele și pământul umed, dar se adaptează într-o varietate de soluri (cu excepția celor alcaline).

9. ARȚARUL NORVEGIAN. Acer platanoides „Crimson King” (foto 9), penultimul exemplu din clasamentul nostru, face spectacol toamna, grație coroanei rotunde și frunzișului său galben, portocaliu și roșcat. Acești arțari cresc rapid și pot trăi și 200 de ani. Plantează unul în propria grădină, în plin soare, pentru impactul vizual și umbra oferite.

10. SALBA CU FRUNZE ÎNARIPATE. Euonymus alatus (foto 10) are o culoare autumnală intensă, grație frunzelor roșii și fructelor ornamentale. Acestea din urmă sunt capsule care crapă și scot la iveală semințele portocalii, care rămân în pom până iarna. Salba atrage păsările, crește cel mai bine în soare și arată extraordinar dacă e plantată în fața unor arbori/arbuști veșnic verzi.

Pe lângă această listă de arbuști, foioase și plante cățărătoare care au culori vibrante în septembrie-noiembrie, poți include în grădina ta și plante care înfloresc toamna și care te ajută să ai un spațiu intens colorat:

• mărul ornamental (Malus„Evereste”) are fructe cu nuanțe roșiatice, în formă de mere miniaturale, care complementează la fix frunzele portocaliu-galbene, deci arată minunat toamna;
• narcisa de iarnă (Sternbergia lutea) este o bulboasă perenă care înflorește la începutul toamnei și are flori galbene și frunze verde închis;
• brândușele de toamnă (Colchicum „Waterlily”) înfloresc în septembrie și octombrie și adaugă o pată de culoare liliachie în orice grădină (interesant e faptul că această plantă perenă nu produce frunze decât primăvara);
• crinul de Guernsey (Nerine bowdenii) este tot o bulboasă perenă, care poate crește afară, în zone însorite, protejată de zidurile casei; toamna produce, timp de 4-6 săptămâni, floricele roz, în formă de trompete;
• ochiul boului pitic (Aster sau Symphyotrichum) înflorește la finalul verii și începutul toamnei și are diverse culori, în funcție de specie – alb, bleu, mov, lila, roz, fucsia.